Problemele ortodontice- dinții strâmbi sau dinții nealiniați corect au adesea consecințe în viața socială și profesională, ceea ce face ca din cauza rușinii să vă restricționați / inhibați zâmbetul. Tratamentul ortodontic cu aparat dentar vă ajută nu doar să vă îmbunătățiți funcționalitatea zâmbetului, ci totodată veți obține și o îmbunătățire accentuată a aspectului dento-facial, redându-vă simetria și estetica feței, ceea ce duce la creșterea stimei de sine!
Informații utile
Ortodonţia sau ortopedia dento-facială reprezintă acea specialitate a medicinei dentare prin care sunt tratate anomaliile dento-maxilare (lipsa de aliniere a dinților, malocluziile, rotaţiile dentare, incongruenţa celor două arcade dentare).
Pe lângă aspectul inestetic, dinţii nealiniaţi corect sau problemele de ocluzie pot duce la uzura dinţilor, carii dentare avansate, afecţiuni gingivale şi chiar la probleme grave pentru care se recurge la proteze sau la alte soluţii reconstructive, iar uneori chiar la proceduri chirurgicale complicate. În plus, obligă muşchii masticatori la un efort suplimentar, ce poate duce la dureri de cap, disfuncţia articulaţiei temporo-mandibulare şi dureri la nivelul gâtului, umărului şi spatelui.
Cum aflu dacă am nevoie de tratament ortodontic?
Numai medicul ortodont poate determina dacă aveţi nevoie de un tratament ortodontic. Medicul specialist ortodont diagnostichează si tratează anomaliile dento-maxilare. Astfel pe baza unor instrumente de diagnostic care includ anamneza medicală şi dentară completă, un examen clinic, modele de studiu, radiografii şi fotografii speciale, medicul ortodont stabilește, identifică ,decide dacă se recomandă tratamentul ortodontic şi elaborează un plan de tratament individual.
Dacă aveţi unul dintre următoarele semne, sunteţi un potenţial candidat pentru tratamentul ortodontic:
- Supraocluzie verticală (overbite) – când dinţii frontali superiori ies cu mult în faţa celor inferiori
- Ocluzia inversă (underbite) – un aspect de buldog, când dinţii frontali inferiori sunt ieşiţi mult în faţă, sau cei superiori sunt retraşi mult în spate
- Ocluzie încrucişată – În mod normal, dinţii superiori îi circumscriu pe cei inferiori, atât la nivelul dinţilor frontali, cât şi la nivelul celor laterali. Ocluzia încrucişată presupune schimbarea acestui raport. Anomalia poate apărea din cauza unor factori multipli: existenţa concomitent pe arcadă a dinţilor temporari şi permanenţi, sugerea degetului şi alte obiceiuri vicioase etc.
- Ocluzie deschisă – formarea unui spaţiu între suprafeţele ocluzale ale dinţilor frontali şi/sau laterali, atunci când muşcaţi pe dinţii posteriori
- Malocluzie pe linia mediană – când centrul dinţilor frontali superiori nu se aliniază cu centrul dinţilor frontali inferiori
- Incongruențe dentare cu spațiere– spaţii interdentare sau „breşe edentate”, rezultat al lipsei dinţilor sau atunci cand dinții sunt subdezvoltați față de arcadă (dinți nanici).
- Incongruențe dentare cu inghesuire – cand dinții prezenți pe arcada dentară nu își respectă poziția (locul) și interfera / ocupa parțial sau in totalitate poziția dintelui vecin. Același fenomen de înghesuire dentară se produce și în cazul dinților supranumerari.
În concluzie, pe lângă aspectul fizionomic pe care îl conferă tratamentele ortodontice (uneori schimbarile de fizionomie sunt drastic îmbunătăţite), ele asigură şi o stare de sănătate a aparatului dento-maxilar.