liting sinus

Informatii utile

Ce este lifting sinusul ?

Sinusul maxilar este localizat de cele mai multe ori în dreptul premolarilor și molarilor superiori, in puține cazuri și caninul superior are un raport sinusal direct.

Ca și tehnică chirurgicală este o metodă prin care se realizează mărirea ofertei osoase printr-o adiție osoasă între podeaua sinusală si membrana sinusală. Acest procedeu chirurgical se face atunci când înalțimea osului restant nu este suficientă pentru inserarea unor implante dentare.

Posibile cauze ale unui os restant insuficient pot fi:

  • pierderea timpurie a dinților și în timp se produce și rezorbția osoasă la nivelul crestei edentate;
  • afecțiuni periodontale;
  • anatomia particulară a oaselor maxilare;
  • variațiuni anatomice ale sinusului maxilar ce poate fi mărit de volum, acest lucru fiind diferit de la o persoana la alta;
  • extracții ale dinților sau resturilor radiculare cu raport sinusal ce au impus și sacrificiu de țesut dur osos;

Adițiile osoase în intervențiile chirurgicale de lifting sinus se pot face cu diferite materiale cum ar fi :

  1. grefa autogenă – reprezintă os recoltat de la pacient din diferite zone, cel mai frecvent din zona mentonieră sau retromolară;
  2. xenogrefa – os bovin;
  3. alogrefa – β-TCP (os sintetic);
  4. amestec de os recoltat de la pacient cu β-TCP in diferite procente .

Medicul chirurg înainte de intervenția chirurgicală trebuie să știe exact ce dimensiuni are osul restant și la ce dimensiuni vrea să ajungă după augmentare pentru a putea insera implanturile potrivite în spațiul edentat. Ca să avem aceste dimensiuni tridimensionale exacte medicul va îndruma pacientul să efectueze un CBCT preoperator și unul postoperator.

Tehnica operatorie poate fi descrisă astfel: se efectuează anestezia locală în zona interesată. Incizia parților moi și crearea lamboului trebuie să asigure încă de la început o vizibilitate cât mai bună a câmpului operator. După efectuarea inciziei se decolează mucoasa împreună cu periostul descoperindu-se astfel osul maxilar. La nivelul osului, corelat și cu datele obținute în urma CBCT-ului se face o fereastră ovalară care să permită accesul în cavitatea sinusală cu instrumentele specifice decolării membranei sinusale și adiției osoase. Fereastra formată trebuie să aibă dimensiuni optime astfel încat să faciliteze accesul la toată zona interesată. Apoi, cu decolatoare sinusale se desprinde membrana de pe podeaua și pereții sinusului maxilar și se elevează pentru a putea introduce materialul de adiție in cantitatea dorită între podeaua sinusală și membrana sinusală.

În multe cazuri membrana sinusală este protejată prin introducerea unei alte membrane de colagen, pericard sau PRF(Platelet-Rich Fibrin), pentru a nu fi lezată în timpul manoperelor de adiție sau chiar de granulele materialului de adiție.

Odată încheiată adiția osoasă, fereastra se va acoperi cu același tip de membrană. Se suturează părțile moi prin repoziționarea lamboului și se așteaptă perioada de vindecare ce poate fi între 6 și 9 luni.

După acest tip de intervenție chirurgicală este posibil ca pacientul să prezinte edem postoperator, să aibă sângerări la nivelul cavitații bucale sau pe fosele nazale.

Pacientul va primi indicațiile speciale pentru a preveni orice complicație a intervenției în perioada de vindecare. Controlul postoperator se va face la 10 – 14 zile de la intervenție.

Dacă în timpul intervenției de mărire a ofertei osoase maxilare osul restant permite și inserarea implanturilor dentare asigurând o stabilitate primară optimă, se vor insera si implanturile, reducându-se astfel perioada de tratament. Dacă osul restant nu poate asigura o stabilitate primară optimă pentru inserarea implanturilor, fiind insuficient ca înălțime și/sau lățime, implanturile se vor insera într-o etapă chirurgicală ulterioară, la 6 – 9 luni de la intervenția de lifting sinus.

Ca orice intervenție chirurgicală și aceasta prezintă riscuri. Cele mai frecvente accidente sunt perforarea membranei sinusale în timpul realizarii ferestrei osoase sau în manopera de desprindere și elevare a acesteia de pe os. Este posibil ca grefa de os adăugată la nivelul sinusului să nu se integreze și să fie respinsă de organism.

În foarte puține cazuri există și riscul infectării, în aceste cazuri, destul de rare, trebuie îndepărtată grefa osoasă și se așteaptă vindecarea zonei pentru a putea relua procedura de adiție fără de care nu este posibilă inserarea implanturilor dentare și realizarea cu succes a tratamentului implanto-protetic.

lifting
lifting
lifting
lifting
lifting
lifting
lifting
lifting