incrustatiile dentare

Informatii utile

Incrustațiile dentare reprezintă o variantă nouă și superioară obturațiilor (plombelor) dentare.

De obicei, incrustațiile sunt indicate atunci când caria dentară a provocat distrucții prea avansate pentru ca dintele rămas să mai poată susține o „plombă”. Dacă s-ar aplica o obturație, pereții subțiri ai dintelui s-ar fractura sub influența forțelor masticatorii, iar obturația (plomba) ar fi compromisă.

De asemenea, incrustațiile se mai folosesc pentru a reface un dinte cu defecte de structura (displazii, distrofii) sau discromii (colorații).

În funcţie de volumul de ţesut dur dentar înlocuit incrustațiile dentare se împart în 3 categorii. Astfel, există:

Inlay – înlocuieşte un volum mic de dinte, de obicei la nivelul suprafeţei ocluzale (cea implicată direct în masticaţie), este o proteză de mare fineţe

Onlay – înlocuieşte ţesutul bolnav atât de la nivelul feţei ocluzale, dar şi de la nivelul pereţilor laterali distruşi de un proces carios; un onlay este considerat o opţiune bună de refacere a morfologiei coroanare atunci când pereţii dintelui nu mai au suficientă rezistenţă pentru a suporta forţe masticatorii prea mari

Pinlay – în plus faţă de elementele de mai sus, un pinlay se aseamănă cu un pivot obişnuit (reconstituire corono-radiculară), având un element de fixare intraradiculară

Ca şi în cazul coroanelor dentare, materialele utilizate la fabricarea lor pot fi:

  • aliajele metalice de aur, argint, platină, nichel, crom etc
  • incrustaţii din compozit
  • incrustaţii integral ceramice
  • incrustaţii ceramice pe suport metalic sau de zirconiu

Deoarece incrustaţiile sunt executate în laboratorul de tehnică dentară, ele sunt numite restaurări indirecte și, asemenea unei coroane dentare, finalizarea tratamentului nu se poate realiza într-o singură zi, fiind necesare mai multe etape de lucru.

În comparație cu obturațiile clasice, incrustațiile dentare reprezintă o alternativă mai bună și oferă o serie de avantaje cum ar fi:

  • Refacerea perfectă a formei anatomice a dintelui printr-omodelare detaliată în laborator.
  • Refacerea perfectă a punctelor de contactinterdentar (etanșeitate superioară fața de o obturație de compozit).
  • Culoarea obținută nu se modifica în timp și nici nu colorează dintele.
  • În urma îndepărtării cariei sau a obturației vechi, țesutul  dentar rămas este   protejat de incrustație.
  • Adaptarea marginală este superioară, iar estetica sporită.
  • Gingia este și ea protejată pentru că se reface conturul  dintelui.
  • Rezistă mai mult în timp decât o obturație clasică.
  • Risc minim de apariție a cariei secundare ( datorită închiderii marginale optime).
  • Incrustațiile dentare sunt mult mai ușor de curățat și întreținut decât coroanele dentare sau plombele obișnuite.